M-am intrebat daca lupta ce o ducem fiecare cu acest Domn, TIMPUL, nu e mai dura decat lupta cu provocarile zilnice. Am privit neputincios cum o gasca de copii dornici de performanta se chinuiau in lupta nesfarsita cu timpul. Secundele se transformau pe rand in miscari necontrolate dar care erau zadarnicite de logica fiecaruia de a ajunge la capatul culoarului. Spre final, citeai pe chipurile ostenite bucuria dar si epuizarea. Sareau iar, in speranta ca timpul le va fi prieten. Nu era pentru cei mai multi!
“Dusmanul” asta era impenetrabil, nu il puteau atinge, nu-l puteau strange, nu-l puteau simti decat la final. Se afisau rezultatele galopant, parintii strangeau din dinti stiind ca “EL” a fost motivul principal al tresaririi copilului lor. Te simti dezarmat in fata cronometrului. Nu ai cum riposta decat daca renunti. Sa renunti, e simplu. Sa ramai in lupta, e greu. Al naibii de greu!